Sanatate

Ce este bine să ştii despre răceală

Guturaiul, denumit şi "răceală comună", este cea mai frecventă infecţie la toate grupele de vârstă. Simptomele guturaiului sunt declanşate atunci când un virus se ataşează de mucoasa căilor nazale sau a faringelui. Sistemul imun răspunde prin atacarea germenului cu globule albe numite neutrofile. Dacă sistemul imun nu poate recunoaşte virusul, răspunsul este "nespecific", ceea ce înseamnă că organismul produce cât mai multe neutrofile posibil (de obicei mai multe decât este nevoie), aducându-le prin circulaţie în regiunile infectate. Acest atac generalizat ucide multe virusuri, însă nu afectează cele aproximativ 200 de virusuri ce provoacă guturaiul. Suplimentul de neutrofile strânse laolaltă la locul infecţiei reprezintă cauza durerilor şi a inflamaţiei dintr-un guturai, însoţite de o cantitate de mucus în nas şi în gât. La sugarii de două luni sau mai puţin, guturaiul poate fi o boală gravă. De asemenea, foarte important de ştiut este că antibioticele nu pot vindeca guturaiul, pentru că sunt eficiente doar împotriva bacteriilor, or guturaiul este provocat de virusuri.

Simptomele guturaiului

Principalele simptome ale acestuia sunt: congestie la nivelul capului şi toracelui, nas care curge (rinoree), dificultăţi de respiraţie, dureri în gât, strănut, tuse seacă ce poate surveni numai în cursul nopţii, frisoane, ochi care lăcrimează, dureri vagi, generalizate, dureri de cap, oboseală constantă.

Simptomele guturaiului se instalează la 1 - 4 zile după ce s-a produs infecţia cu virusul guturaiului şi durează în mod tipic aproximativ trei zile. În acel moment, ce a fost mai rău a trecut, însă este posibil să se simtă congestia mucoaselor timp de o săptămână sau mai mult. În primele trei zile în care apar simptomele persoana respectivă este contagioasă, putând transmite guturaiul şi altora, de aceea trebuie luate măsuri preventive.

Deşi toată lumea face guturaiuri, copiii răcesc mai frecvent decât adulţii. Răcelile au frecvenţă maximă în "sezonul răcelilor", care începe de la sfârşitul toamnei şi durează până la sfârşitul primăverii. În această perioadă, oamenii se strâng mai des şi mai mult în spaţii închise. Astfel, sporeşte contactul cu cei din jur şi, implicit, cresc şansele de expunere la virusuri. Răcelile la adulţi trec de obicei în aproximativ o săptămână, fără un tratament medicamentos special. Din nefericire, ele scad însă rezistenţa organismului, făcându-l mai vulnerabil la infecţiile bacteriere.

Tratament

Medicina convenţională şi cea alternativă urmaresc acelaşi scop: de a uşura cât mai mult posibil lupta organismului cu virusul, în acelaşi timp ameliorând cât mai mult posibil durerile şi congestia. Repausul adecvat este cheia vindecării guturaiului, fiind nevoie de 12 ore sau mai mult de somn pe noapte. De asemenea, este foarte importantă hidratarea organismului prin consumul de apă.

Dacă apar semne de febră, înseamnă că organismul utilizează căldura pentru a ucide virusul ce provoacă guturaiul. Administrarea de medicamente pentru scăderea febrei poate chiar submina eforturile de apărare depuse de organism, de aceea medicamentele trebuie laute cu precauţie. Gravidele sau mamele care alăptează trebuie consulte medicul înainte de a lua tratament pentru guturai.

Ibuprofenul poate ameliora durerile, dar paracetamolul şi aspirina pot agrava congestia. Pentru dureri în gât se poate face gargară cu apă sărată. Decongestionantele eliberate fără prescripţie medicală (precum cele care conţin pseudoefedrină) pot contribui la înlăturarea congestiei nazale, însă doar temporar: dacă aceste medicamente sunt luate regulat timp de mai mult de 5 zile, organismul poate reacţiona exagerat la întreruperea lor, producând şi mai mult mucus şi agravând congestia.

Antitusivele eliberate fără prescripţie medicală, precum cele care conţin dextrometorfan, pot fi utile dacă tusea este atât de severă încât împiedică persoana respectivă să doarmă sau să vorbească. Tusea înlătură însă mucusul şi germenii din gâtul şi plămânii pacientului. Antihistaminicele eliberate fără prescripţie medicală pot uşura temporar respiraţia, însă ele eliberează căile nazale uscându-le, îngroşând mucusul nazal şi făcându-l mai greu de drenat. Pentru a ajuta organismul să-şi revină mai repede, sunt recomandate suplimente de vitamina A, vitamine ale complexului B şi vitamina C, precum şi mineralele zinc şi cupru. Trebuie evitate produsele lactate.

Prevenire

Un guturai "se ia" prin inhalarea unor minuscule picături din tusea sau strănutul unei persoane răcite, transmise prin aer sau prin atingerea unei suprafeţe infectate cu virus - cum ar fi clanţa unei uşi sau un telefon - şi apoi prin tranferarea germenilor la o altă persoană. Trebuie redus la minimum contactul cu persoanele răcite, recomandându-se evitarea folosirii în comun de prosoape, tacâmuri sau pahare. Deseori, virusurile guturaiului supravieţuiesc mai multe ore în aer liber, pe clanţele uşilor, bani şi alte suprafeţe. Un strănut poate transporta virusul guturaiului până la o distanţă de 30 cm.

Antraxul: tipuri, simptome, consecinţe şi prevenire

Antraxul este o boală infecţioasă acută cauzată de bacteria Bacillus anthracis. Acest microb sub formă de bastonaş creşte în murdărie şi poate fi ingestat de animale erbivore - oi, vaci, cai sau capre. Antraxul apare cel mai adesea la animalele cu sânge cald, dar poate infecta şi oamenii. Când este inhalată de oameni bacteria cauzează insuficienţă respiratorie şi poate provoca decesul pacientului în mai puţin de o săptămână.

Oamenii se pot infecta cu antrax prin inhalarea particulelor de murdărie contaminate (antraxul poate trăi in murdărie pentru mult timp). Boala afectează în special indivizii care manevrează pielea animalelor (fermieri, măcelari şi veterinari) sau care torc lâna. Totodată, infectarea tractului intestinal apare în momentul în care sunt consumate alimente nepreparate corespunzător de la animalele bolnave.

Tipuri

Există trei tipuri de antrax: cutanat, respirator şi gastrointestinal.

Antraxul cutanat: cele mai multe infecţii cu antrax apar atunci când bacteria intră printr-o tăietură sau abraziune a pielii. Cu o terapie antimicrobiană propice, moartea survine în cazuri rare.

Antraxul respirator: infecţiile cu antrax din sistemul respirator (contractate prin respirarea particulelor infectate) pot produce moartea pacientului la 1-2 zile după manifestarea acută a simptomelor.

Antraxul gastrointestinal: infecţia cu antrax a tractului intestinal apare cel mai adesea după consumul cărnii contaminate. Se caracterizează prin inflamarea acută a tractului intestinal.

Simptome

Simptomele antraxului depind de tipul de expunere.

Expunerea pielii: antraxul cutanat se caracterizează prin apariţia unei leziuni de forma unui abces pe mâini, faţă şi gât. Aceste leziuni pot forma eventual un centru negru. O umflătură a glandelor limfatice de sub mână este şi ea un semn al bolii.

Expunerea respiratorie: simptomele antraxului pulmonar se pot asemăna cu cele ale unei răceli banale şi pot progresa către respiraţie severă şi chiar deces. Antraxul pulmonar cauzează leziuni le plămânilor şi creierului. Simptomele apar în circa 7 zile de la expunere.

Consecinţe

Forma inhalată a antraxului (antraxul pulmonar) este o formă rară şi fatală. Studiile unor cazuri precedente au indicat că o doză cuprinsă între 2.500 şi 55.000 de spori de antrax este letală, iar simptomele se pot întinde de la câteva ore la câteva zile şi implică efectele unei răceli, cum ar fi febra, tusea, slăbiciunea sau durerile în capul pieptului. Al doilea stadiu al bolii este de obicei fatal, în doar câteva zile. Deteriorarea pulmonară privează corpul de oxigen. Infecţia creierului poate apărea şi ea. Antibioticele sunt eficiente doar în fazele timpurii ale bolii pentru că ele luptă împotriva bacteriei, şi nu împotriva toxinelor produse în abundenţă de aceasta.

Forma cutanată a antraxului este cauzată de acelaşi germene, dar acesta este contractat prin intermediul unei leziuni a pielii. La trei-cinci zile după infectare, pe suprafaţa pielii apare un abces nedureros. După una sau mai multe zile aceast abces se înnegreşte şi devine o rană deschisă. Poate fi tratat cu uşurinţă cu ajutorul antibioticelor. Dacă este lăsat netratat, 5% din cazuri progresează către o infecţie sanguină periculoasă care, de obicei, este fatală.

Antraxul gastrointestinal poate fi mai grav decat antraxul cutanat, dar poate fi tratat eficient prin administrarea promptă de antibiotice.

Antraxul este tratat cu ajutorul antibioticelor prescrise de medic. Pentru a fi eficient, tratamentul trebuie administrat de timpuriu.

Prevenire

Vaccinul împotriva antraxului este disponibil pentru persoanele care au ocupaţii riscante. Răspândirea antraxului poate fi prevenită prin mânuirea cu grijă a animalelor moarte suspectate de antrax, asigurarea unei bune ventilaţii în momentul procesării pielii, lânii, părului sau blănii şi vaccinarea animalelor.

Astmul la copii

Astmul este o boală cronică ce apare la copii mai ales în primul an de viaţă. În ţările industrializate, incidenţa acestei boli s-a dublat, copiii fiind principalele victime ale acestei creşteri spectaculoase. Astmul se manifestă prin îngustarea căilor respiratorii pe parcursul mai multor episoade. Criza de astm debutează printr-o tuse seacă şi este urmată de dificultăţi respiratorii, manifestate printr-o respiraţie şuierătoare ce se poate sesiza foarte uşor. Criza este însoţită de o expectoraţie de mucus.
l Principalii factori de risc care pot declanşa o criză de astm
- Alergiile
- Istoricul familial în ceea ce priveşte alergiile sau astmul
- Infecţiile respiratorii
- Greutatea mică la naştere
- Sexul (preponderenţă mai mare la bărbaţi)
- Gradul de dezvoltare al unei ţări.
l Semnele şi simptomele astmului la copii
- Respiraţie rapidă
- Mai puţină energie în timpul de joacă
- Pierderea apetitului
- Dureri de cap frecvente
- Cearcăne
- Senzaţia de îngustare a gâtului şi a muşchilor din capul pieptului
- Respiraţie şuierătoare
- Senzaţia de slăbiciune sau oboseală.
Aceste simptome nu sunt general valabile. Simptomele pot varia de la caz la caz, în funcţie de episodul pe care îl implică criza de astm. Iar respiraţia şuierătoare şi tusea nu reprezintă întotdeauna semnele astmului.
La copiii care au o vârstă sub 5 ani simptomele specifice astmului sunt aceleaşi cu cele ale unei răceli comune. Dacă observaţi că cel mic are probleme de respiraţie este foarte important să vă adresaţi de urgenţă unui medic specialist.
Diagnosticarea
Pentru a pune diagnosticul de astm este necesar ca medicul să realizeze o evaluare a naturii şi frecvenţei simptomelor care apar la copilul în cauză. De asemenea, este necesar ca medicul să pună întrebări legate de istoricul familial al bolii sau al altor afecţiuni alergice. Principalele teste efectuate de medicii de specialitate sunt spirometria şi testele cutanate care pot depista eventualele alergii. O radiografie toracică este şi ea utilă în depistarea acestei afecţiuni.
Tratamentul
Pentru a nu exista complicaţii, este necesară administrarea unui tratament încă de la debutul simptomelor. Dacă simptomele se manifestă pe o perioadă mai mare de două săptămâni, medicul va prescrie un tratament format din medicamente antiinflamatoare şi un bronhodilatator cu acţiune rapidă.